Multumiri

In prag de an nou, ma cuprinde nostalgia pentru timpul ce a trecut , imi vin in minte amintiri frumoase, placute, calde si pline de seninatate.
Nu regret prea multe si sunt multumita de realizarile facute, poate pentru altii de mai mica importanta, dar de mare insemnatate pentru mine.
Nu stiu a folosi exprimari pompoase , nici citate extrase , doar cuvinte ce redau sentimentele mele reale.Sunt fericita cu ceea ce am si multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a indeplinit si dorintele care erau cumva secrete ale mele;  multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat alaturi pe cel ce-mi este sot si tata pentru darul nostru pretios numit Diana.
Sotului ii multumesc ca mereu mi-a fost alaturi, m-a sustinut, m-a ascultat, m-a sfatuit, m-a mangaiat, mi-a sters lacrima, mi-a zambit, m-a imbratisat, mi-a implinit vise si sper, cu toata fiinta mea, ca de toate astea, sa am parte multi ani de-acum inainte. Ii multumesc ca exista si pentru ca este este cel mai bun tata.
Si totusi in cuvinte nu incape toata recunostinta mea si mi-as dori ca faptele sa o spuna , mereu sa am  capacitatea  de a demostra.
Imi doresc sanatate pentru toti trei, sa fim mereu o familie unita si implinita si "Cineva acolo Sus" sa ne iubesca si de-acum inainte!

CRACIUN FERICIT!

TUTUROR CELOR CE TREC PRAGUL ACESTOR PAGINI !

Departe

e plecat tati.
Serviciul lui nu mai e la jumatate de ora distanta, acum s-a multiplicat timpul de zeci de ori si rezultatul e vreo 12 ore de timp cu masina. Suntem singurele , noroc cu bunicii care ne-au facut bucuria de a veni la noi de sarbatori. Va multumim , dragi bunici, respectiv parinti pentru mine, ca ne sunteti alaturi.

Tati va face tot posibilul sa fie de Craciun cu noi, chair daca nu il va aduce Mosul in noaptea de Ajun, in ziua Sfintei Nasteri va fi aici. Ne e dor de tati !!!!

Fiesta de Navidad

"Navidad, Navidad , dulce Navidad...!" e un colind spaniol care imi place cum suna si ar mai fi cateva, dar nu foarte multe, raman la cele ale noastre si chiar si cele americanesti, imi plac.
Miercuri a fost ziua de serbare a Dianei: au participat doua clase, a ei, mai maricei, si una , cu un an mai micuti .Au fost imbracati in : Fecioara,  Sf. Iosif, regi  magi (cei cu darurile), ingerasi , pastori si pastorite. Pruncul Iisus a fost un bebe-papusa, putin cam dezbracat, dar e normal, doar nu s-a nascut cu hainute, nu?!-ca sa puna pe vreunul din clasa era deja cam maricel pentru a fi nou-nascut.
Spun asta, pentru ca in urmatoarea zi, cand au facut alte doua clase serbarea, pruncul a fost chiar o fetita de vreo 4 lunisoare, statea foarte cumintica acolo in hamac , imbracata ca un ingeras, scumpa tare.
Copiii s-au purtat foarte bine, au fost ascultatori, au cantat colindul si s-au "fatait"pe ritm.

Romanesti vs englezesti

Astazi am vazut multe videoclipuri de Craciun , in engleza si Diana deja a inceput sa fredoneze jingle bells sau imi spune "mami, pune-mi ala cu miki si meri chismas". Ii plac cum suna , mai ales daca aude vocile renumitelor personaje din clubul lui Mickey si il recunoaste instant pe Doland (schimbul literelor ii apartine). Facem tot posibilul sa gasim cumva si sa avem in calculatorul nostru renumitele colinde , iar daca ar fi si cu videoclipuri, ar fi genial.
Multele colinde romanesti ce le aveam  , nu stiu cum s-a facut de s-au pierdut si acum speram sa le adunam din nou, desi Diana nu e deloc o fana a lor, dar poate in timp ce e ocupata cu altceva, o sa-i gadile auzul si ii vor placea.
Am pregatit si o mini-felicitare facuta manual pentru Seño de la gradinita , in ziua serbarii o va primi din partea Dianei.

Confuza

Oh, atata timp, n-am avut deloc chef de scris, nici inspiratie, nici motivatie.
Zilele au trecut fara notificari, obisnuite, banale, din cauza timpului urat.
Am stopat si lucrul manual pentru Craciun, nici macar nu stiu cum a trecut timpul. Parca as fi hibernat si m-am trezit acum, cand mai e putin timp pana la sarbatori, dandu-mi seama ca as putea sa ma bucur de ceea ce am si ce ma inconjoara, ca nu ar trebui sa mai las timpul sa treaca fara folos, sa profit de fiecare moment cu tot ce imi aduce el si sa vad partea buna a lucrurilor.
Am fost si preocupata si in acelasi timp trista, incepe sfarsitul unei perioade - de ce nu, frumoasa - din activitatea mea , dar poate ma asteapta o schimbare de care aveam nevoie, care sa ma faca sa plutesc si sa radiez.
Uneori avem nevoie de un imbold care sa ne trimita un pas in fata , iar facand pasul sa te poticnesti si sa ramai tot pe loc sau sa fie unul ce depaseste o granita. Eu am speranta, dar in acelasi timp si temerea, ca pasul sa fie un mare salt.

Cand e timpul berechet...

si caloriferul isi face treaba cu zel langa picioarele mele, cand afara ploua si e frig ne umplem timpul , de fapt imi umplu timpul, ca piticuta casei doar admira sau mai trage si ea o linie sau un decupaj cu foarfecele.

Masa (de calcat) se umple cu tot ce se poate folosi pentru decoratiune: lipici, pulbere de sclipici, foarfece, ate, culori, cartoane, ciorapei de-ai Dianei uzati si rupti in genunchi, vatelina(vata sau melana), desene la imprimanta si imaginatie cata aveti sau cata s-a putut intipari in minte dupa o vizita pe net.

Globurile de culoare uni le-am decorat astfel: am luat un lac de unghii , m-am jucat cu fel facand forme pe glob, peste care am presarat pulbere de sclipici.

 

-

Pentru acesti omuleti de zapada am decupat o parte a piciorului de ciorapel, l-am umplut cu vatelina si l-am decorat(se pot folosi dopurile de la sticle pentru palarii).Stiu, le lipsesc nasurile, dar pana acum nu am gasit ceva potrivit.

Pe un carton gros am lipit un ingeras in desen liniar, l-am colorat cu carioci dupa dorinta, apoi l-am decupat cu grija. E putin mai dificil, avand in vedere grosimea cartonului, dar se poate cu un cutter. Deasupra am dat un strat de lac transparent pentru luciu.

Pe mos l-am facut la fel ca pe ingeras, doar ca pe barba i-am lipit si vatelina, da mai bine spre realitate.

Iar conurile culese din parc le-am vopsit cu spray si le-am pus sclipici.

Zilele ce urmeaza ne mai gandim la altceva.

Va continua.....sper!

In etapa urmatoare

Trecu ziua fara prea mult sens, doar servici de dimineata, apoi alergat , apoi o scurta vizita primita si pranz luat pe la ora 3.
Maine iar e zi scurta, in sensul ca tati pleaca devreme la serviciu si trebuie ca la amiaza sa aiba ce inghiti si nu numai el.
Asa ca dupa-amiaza asta mi-am petrecut-o in bucatarie.
Aburul cu miros de ierburi aromatice a incalzit bucataria si Diana mi s-a alaturat "la gura sobei".
Oricui i-ar trece prin minte ca mi-a dat o mana de ajutor la cratita, dar nu.
A rontait un mar, a cojit bobite de struguri ca pielita nu-i place, a faramitat o napolitana.
Si ca alte ocupatii : a gasit mopul pe care l-a folosit pe post de calut graitor prin vocea ei: hihihi-haaa, hihihi-haaa....a rostogolit sticla de pepsi pana a facut spume pe punct de explozie....s-a gandit ca e prea cald in incapere, "ia sa mai deschid usa la congelator!"....a mai dat un tur prin camera sa vada ce mai ofera posturile de desene....dupa care mi-a acordat atentie, in sensul - "mami, ce-i asta?" - "o ceapa"
"si ce e o ceapa?" - " o leguma"  - "Si ce e o leguma?" ....blocaj la mine..."este ca un fruct al unei plante, numai ca asta nu e dulce".....
Parea dumerita, apoi..."aaaa, nu e dulce??? Cum e?"
Eu : "e iute si te ustura ochii."
"Da* de ce ma ustura ochii?".....oftez....si incerc sa-i distrag atentia la o jucarie.
 Fara sa-mi dau seama, se pare ca am trecut de etapele anterioare, in care eram cu ochii pe ea sa nu atinga cu capul vreun colt al mobilei, sa o intreb mereu daca vrea pipi la olita, sa-i fac bucatele mici sa le poata manca....incepem marea era a "de ce"-urilor.
Ne rugam sa avem rabdarea si imaginatia necesare raspunsurilor ce le asteapta, stiind ca inventivitatea si intrebarile, la aceasta varsta, nu au limite.

"Dorada a la sal"

Cum noi profitam de fiecare zi in care se anunta "dezlegare la peste", astazi am dat fuguta la super-market si am cumparat dorada, eram curioasa sa incerc un altfel de gatit, in stilul spaniol, pe care il aflasem mai demult.

Am luat 3 pesti maricei, aproape 2 kg si alte 2 kg de sare grunjoasa.
I-am spalat bine si am scos doar matele, lasand solzii si capul.
Sarea am umezit-o putin cu apa ( se poate si cu galbenusuri de ou) si am asezat un strat fin in tava de cuptor. Deasupra am pus pestii in burtile carora am ascuns cate o felie de lamaie si una de ceapa.

Am acoperit bine cu alt strat de sare.

Tava a stat la cuptor mai mult de jumatate de ora, la 210 grade C, mai bine zis este gata atunci cand pojghita de sare de pe pesti incepe sa se crape.

Eu am adaugat garnitura de cartofi. A fost o masa delicioasa, tare mult apreciata, mai ales de barbatul casei.

 

Am auzit ca acelasi procedeu se poate aplica si la muschiuletul de porc intreg, nu bucati mici ca se sareaza tare. Poate incercam de Craciun.

Asa vine Mosul, copii !!!

Cum am vazut paginile catalogului (fara a face publicitate, mai cumpar din cand in cand doar), cum mi s-a intiparit ideea: eu de ce n-as face ceva asemanator!?
Personajul principal il aveam de anul trecut, fusese cadoul Dianei la gradinita de la Mos. Lipsea doar hornul.

Elemente necesare: o cutie cartonata (de la biscuiti) taiata potrivit, o fosta caciulita ieftina de Mos Craciun , lipici tip prenandez, o folie adeziva pentru izolatie  (desi initial voiam sa folosesc marker alb sau pasta de dinti pentru a face liniutele la horn) si bineinteles, Mosul care canta si danseaza daca are baterii.
Si am trecut la treaba, in mai putin de 2 ore a fost gata.

 Asa mi-a iesit constructia.

Si finalitatea asa:

Poate incercati, e foarte usor daca aveti prin casa vreun astfel de mos.
L-am pus bine ascuns, ca sa nu riste vreo scarmanare de la Diana si va aparea  doar cand e gata bradutul .

De-ale noastre

Brrrrr !
Daca in Romania noiembrie isi face de cap incat dezorienteaza si ursii (stire de la tele), aici are cu totul alta fata, adica pe cea potrivita , credem noi.
E deja frig, miros de aer iernatic. La amiaza, desi straluceste de zor, cand nu te uiti la el, soarele te stramba pe furis aratandu-si dintii.
Dupa ce  Diana iese de la gradi, avem la dispozitie nu mai mult de 2 ore pentru o plimbarica prin parc sau pe la tobogane. Seara se lasa repede si odata cu ea si frigul.
De felul ei, Diana e mai calduroasa, (mostenite "taticeasca") nu prea ii simti manutele reci si nu prea zice ca-i e frig, ar prefera sa stea mai mult afara ; insa eu , exact invers, daca mi se racesc mainile, deja ma simt inghetata si trag de copil sa mergem spre casa.
Ieri am mers "la parc" - vorba lu" aia mica - , dar nu prea a folosit ustensilele, de joaca, ne-am plimbat pe alei in cautare de conuri. Sunt cam ciudati pinii pe aici (ca nu sunt brazi), pastreaza conurile pentru ei, nu le lasa sa cada. Si cele pe care le-am mai gasit pe ici pe colo sunt inchise,netede adica nu au petalele zburlite. In fine, am gasit vreo 4-5 pe care avem de gand sa le lustruim si infrumusetam pentru a le agata in bradutul de Craciun.
Speram sa ne apucam de treaba ca in curand bate Mosul la usa.

Bun-venit!

S-a nascut finuta noastra! Se numeste Alessia si e un ghemotoc de om.
Abia astept sa o vada si Diana, ii sunt dragi bebelusii.
Sa fii sanatoasa si norocoasa in viata, pui mic!

Por favor,

una bolsita de gusanitos chiquita y un cicle de Bob Esponja.
In traducere: "va rog, o punga mica de pufuleti si o guma ( de mestecat) cu Bob Esponja"....asa o auzi pe  Diana  in magazinul de dulciuri de langa noi. Cu 15 centi in manuta intra singurica , uneori chiar dupa tejghea (baiatul o cunoaste), iar eu stau si o astept afara, mai ales cand am si plasa de cumparaturi.
Cererea mai contine cateodata si o acadea, dar inca avem in stoc acasa.
Intamplarea are loc aproape zilnic, la plecare sau la intoarcere.

Dimineata

Recunosc ca ma numar printre cei "grabiti " la serviciu, dimineata.
Azi dimineata, desi nu a trebuit sa astept printesa sa se dezmeticeasca din somn sau sa-si termine mofturile matinale si desi mi-am acordat putin peste 20 de minute cat sa-mi spal dintii, fata si sa-mi trag hainele si un rimel pe gene, tot am reusit sa intarzii. Norocul e ca eu sunt cea care urmeaza sa deschida la servici si aceasta se intampla aproximativ la o ora dupa ce ajung.
Dar pe drum ma gandeam la cati patesc ca mine, zic asta deoarece din mers urmaream si alte chipuri, mai senine sau mai ingrijorate sau nepasatoare, fiecare respectand rutina; pentru ca la ora 8 dimineata nu cred sa fie vreo placere, ci e doar rutina.Se merge la servici, la scoala sau fuguta la brutarie pentru a lua paine pentru micul dejun al copiilor.
Cum spuneam...m-am fatait prin casa si prin fata oglinzii si s-a facut tarziu.
Cand trebuie sa o iau si pe d-soara la gradinita, imi scurtez somnul cu inca vreun sfert de ora, timp pe care i-l acord ei....cu gadilici, mangaieri pe spate , rugaminti....hai Diana, ca mami e gata, ....mami pleaca, ....vrei sa vii cu mami?....sau dormi singurica pana ce vine tati de la servici (tati lucreaza de noapte)--bineinteles ca nu se poate varianta asta, dar eu incerc. Ea zice nu, nu, nu, nu...la toate cererile mele...si asa trece sfertul si privesc cum acul ceasului e aproape de fix, ora la care eu trebuia sa fiu cel putin la usa gradinitei.
Si uite -asa la fix d-soara mea se lasa imbracata (cu mofturi)  si lipita de mine, mergem repede, incalzim la fierbinte lapticul (ca sa nu poata spune ca vrea sa il pape acasa, ca nu mai e timp)si  il papa la gradi, mai ales ca e numai bun de caldut cand ajungem. Si ajungem !--- adica eu, pic de apa, cu mainile amortite (ca doar cu somnicul pe ochi nu merge pe jos) si in intarziere vreo 10 minute aproape. Timpul il recuperez eu, chiar mi-e mai mult decat suficient pentru ceea ce trebuie facut pana la deschidere...dar ma gandeam asa...daca as incepe orarul pe la 8 si 10 minute.....tot as mai intarzia???!!?? Tind spre afirmatie......

In mijloc de toamna

Nimic nu se compara cu linistea toamnei la munte. Privelisti coloristice iti scalda privirea .
Soarele pare a fi un batran neputiincios ce abia isi mai poate intinde bratele, nu mai e vioi, nu mai e stralucitor, insa e blajin, cu licariri caldute si se lasa privit in toata splendoarea lui.
Diminetile sunt minunate  pe potecile umede, pline de frunze ruginite,cand iti indesi bine mainile in buzunare si ridici gulerul sau iti acoperi gatul cu esarfa, alergand spre un petec de lumina calda ce strabate printre coroanele copacilor.
Auzi triluri concursante, mai inalte , mai joase, clipocitul raului si plesnituri de ghinde sfaramate sub talpi.
In unele locuri, toamna e trista, deprimanta vestejeste totul, dar pentru padure e doar un vesmant, in tonuri maronii si accesorii perfect asortate.

Joaca si relax prin parc II

Altfel de parc

Aici nu isi are semnificatia denumirea de "brumarel", adica numele lui octombrie. Inca e soare si cald, peste 20 de grade incepand de la amiaza pana pe la orele 18.00. Am profitat de o astfel de zi calda si am purces spre alt capat al oraselului nostru , in experimentarea altor locuri de joaca, desi cam cu aceleasi fel de tobogane , insa cu leagane diferite. Si cum ne-am asezat noi cumintele acolo, hop tati ne claxoneaza si ne face semn sa venim cu el, cum ca a descoperit ceva. Ne-a aratat un nou loc de joaca, un nou parculet. Ma rog, "nou" pentru noi deoarece am aflat ca are cateva lunisoare acolo, dar fiind putin ascuns si nicidecum prin drumurile noastre de rutina, nu am stiut de el.
Este destul de dragut, impartit in doua, o parte pentru copii-bebei si o parte pentru copii-"copii" ,cu putine leagane, insa cu sol moale, banci de odihna pentru parinti, gazoane de trifoi foarte gras, pini, ronduri de flori de levantica si rozmarin bine si regulat ingrijite.
De alta parte a aleii principale este loc destinat "mentinerii fizice" cu tot felul de "fiare" specifice unei sali de gimnastica, doar ca respectivele sunt cam brute si bine infipte in pamant sau cu atata greutate ca nu le poti misca.
Poti sta linistit pe banca si sa-ti supraveghezi plodul, in timp ce picioarele pedaleaza pe loc. Sau poti face forfecari , poti intari muschii fesieri, ai mainilor sau ai burticii. Stiu ca prin alte parti sunt astfel de parcuri dotate, insa in "satucul" nostru e unic.
Noi am mers devreme, dar cam intr-o ora s-a aglomerat, mai ales ca  a fost sfarsit de serviciu pentru parinti. Era plin de neastamparati, de chiote, de rasete.Trei ore au trecut zburand si nu tin minte ca in alte parcuri sa fi stat atata timp odata.
Desi e ceva de mers de  unde locuim noi pana acolo, sigur va fi mult timp preferatul , mai ales ca ne urcam lejer pe bicicleta ca sa nu mai faca mami scurta la maini deoarece printesa zice ca e obosita si ca o dor picioarele dupa cele ore de alergaturi si catarari.

Trucos

Uite cum trece timpul !
Azi mi-a venit sa ma uit la pozele de nunta, care nu sunt nici foarte multe si nici profesioniste, pentru ca totul a fost la repezeala in acel moment, nu am avut fotograf angajat, doar cativa amatori, iar eu, cam 80 % din poze habar n-am cum au fost facute, dar au iesit. Stiu doar ca am avut o nunta minunata, eu nu am simtit stresul ca si cum nu as fi fost mireasa, m-am distrat bine si am fost foarte calma.
Apoi m-am uitat peste "evolutia" Dianei. Cred ca de mic bebe a avut personalitatea ei, de fapt stiu ca se naste fiecare cu ea, dar vreau sa spun ca ea si-a aratat-o de la inceput. Acum , ca a mai crescut si ne putem intelege aproape de-a binelea, e si mai puternica din fire. Incepe sa ne joace pe degete, face trucuri, are activitati imaginare in care ne antreneaza si pe noi si e tare smechera.
Ea are o bona straina, adica e spanioloaica  si draga de ea inca nu a invatat vreun cuvant in romaneste si chiar daca ar sti, probabil  i-ar uita repede semnificatia. Presupun ca nu ii poate face toate mofturile Dianei si cateodata sunt pe fronturi contrare: de exemplu, Diana se incapataneaza sa-si puna pijamalele si ca un fel de razbunare ii zice cate ceva in romaneste. Daca e intrebata ce a zis, raspunsul e "nu stiu". Adica cum?!? Bineinteles ca stie foarte bine, dar se joaca cu cuvintele.
Astazi , intr-un anumit moment aveam nevoie disperata de telefon si ea il ascunsese undeva. Raspunsul acelasi: "nu stiu". Si apuca-te de cautat telefonul. Dupa bun timp pierdut , fara rezultat, imi pica fisa :  locul unde pitise niste scoici pe care le luase din vasul ornamental zilele trecute: in cosuletul caruciorului ei de papusi. Ma uit acolo si ACOLO ERA, pe langa un snur de la pantaloni, alta scoica , o hainuta de la un bebe papusa, doua mingi micute si doua Hello Kitty luate de pe raftul de jucarii. Si nu va inchipuiti ca acel cosulet e mare, e doar cat o cutie cu latura de 15-17 cm, dar ea reuseste sa inghesuie tot acolo, iar deasupra mai pune si rucsacelul cu ustensilele de consultatie de papusi.
Mi-e frica ca in curand isi va da seama ca i-am descoperit ascunzatoarea, cine stie unde va fi urmatorul loc misterios!!

O seara

Astazi a fost o zi semi-insorita, dupa alte doua reci si ploioase. Am mers in vizita la unchiu" sa-i ducem cadoul, intrucat de ziua lui nu am putut. Ne-am jucat cu pisoiul si am stat la palavre mai mult in casa.

Asta nu a fost deloc obositor pentru Diana , prin urmare nu si-a consumat energia si nu a avut somn la amiaza. 

Seara  a venit pe nesimtite, ca deja suntem in octombrie si la 20.00 e oarece intuneric. Diana a cinat devreme si la 21 fara era in cadita. Dupa sapuneala cu gel de levantica relaxant (m-am gandit eu ca poate o sa doarma bine asa), a trecut ea la sapunit jucariile de apa.

 Saracele jucarii au ceva timp de viata "acvatica", dupa cum reiese din fotografie. Ratusca- mama, ajunge, de obicei, "sa inghita" ratustele- pui, pe ciocul cat gura de crocodil incap foarte usor.

 Puii de ratusca sunt atat de spalati incat nu mai au ochisori.
Ceva mai rezistente sunt broscutele, dar e ceva normal, sunt in mediul lor si de multe ori scapa de samponare.
Avem in vedere achizitionarea de noi jucarii pentru baita si cu parere de rau va trebui sa renuntam la unele prea-uzate si prea-spalate.

 Cred ca dupa asa o balaceala , osteneala se arata pe ochisorii Dianei. Sta linistita la "coafat", la cremuit si imbracat.

 Seara se incheie cu nelipsitul "Bob Esponja" si o portie buna de laptic!

Noapte buna!

Spaniola, romana, engleza

Puiul meu are 2 anisori si 8 luni. Nu vorbeste foarte bine, insa repeta dupa tine cuvintelele exact cum le aude, chiar se aude un "r" bine pronuntat uneori.Stie jumatate romaneste, jumatate spaniola...asta cand este acasa, pentru ca la gradinita sunt sigura ca 95% vorbeste spaniola si restul sunt cuvinte romanesti scapate fara voia ei...mai ales ca nu e mult timp de cand s-a reintors din mini-vacanta ei de la bunici.
Aseara, in insistenta mea de a afla ce doreste domnisoara sa cineze, m-a surprins un lucru. Probabil auzea foarte bine intrebarea mea repetata"ce vrei sa papi?", dar nu avea chef sa-mi raspunda. In schimb si-a gasit si ocupatie, ordona pe frigider magnetii ei disney mormaind:"oan, siu, feee, foot.... faiv..."....timp in care eu o opresc cu o fata mirata, cred.
"Diana, cum numeri tu?!!?? In engleza???" Si o ajut sa spuna in continuare pana la 10 si putin mai departe. Apoi mai repetam o data.
Si o intreb cine a invatat-o. Si-mi raspunde senina: "Seño!"
Mai tarziu i-am dat vestea si lui tati...dar i-a fost rusine domnisoarei sa se mai exprime.
Nu stiu daca printre activitatile gradinicesti se numara si cuvintelele in engleza sau au fost doar memorate in urma ascultarii vreunui cantecel, cert este ca memoria ei de "elefantel" a ajutat-o , ca doar e in clasa "elefanteilor".

La bunici

Sa te duci la tara la bunici 

Sa le fii de ajutor aici 

Sa fii alintat 

Cum n-ai fost niciodat

Doar atata vreme cat esti pici.

Intregire

In sfarsit suntem din nou cu totii acasa. S-au intors Diana si tati, bine, sanatosi, fara peripetii, mai frumosi.
Mi s-au spulberat temerile, gandurile despre cum sunt, despre cum le-o fi drumul, cum s-or descurca ei doi.
Dar s-au inteles foarte bine. Diana mi-a simtit mult lipsa, dar nu intr-atat incat sa planga sau sa tanjeasca dupa mami. Iar tati a fost dupa asteptari, sunt mandra de el.
Reintalnirea a fost emotionanta si pentru Diana.
Ochisorii i s-au facut mari, in ciuda faptului ca era 2 dimineata si zambetul larg cu dintisorii la vedere l-a avut pe chip vreme indelungata, din cand in cand mai raspunzand la o intrebare, insa fara sa-mi dea drumul de gat.
S-a lasat alintata, mangaiata si a  acceptat ploaia de sarutari.
A adormit  greu cu capul in bratele mele si din cand in cand manuta mica imi cauta fata sa se asigure ca inca sunt acolo. I-am dat siguranta si multumirea ca asa era, jucandu-ma in parul ei.Dovada...un somn adanc si odihnitor pana la destinatia acasa.

In asteptare

1, 2, 3, 4, 5 zile si am scapat de stat singura; in curand se intorc Diana si tati. Casa e ordonata, curata, toate stau la locul lor. Dar numai maine nu e miercuri si  din nou toate vor fi dezordonate, insa nu conteaza. Abia astept sa o iau de la cap. S-ar zice ca nu sunt normala, dar asa simt. E urata singuratatea, mai ales cand ai cu cine imparti viata.
Imi amintesc de timpul de la sfarsitul facultatii, abia asteptam sa am serviciul meu, sa ajung sa stau linistita in casa mea, sa savurez  cafeaua de dimineata cu ziarul alaturi...toate voiam sa le fac singura. Acum gandesc exact contrariul: imi place sa iau micul dejun in familie, imi place sa stau de vorba cu sotul meu, imi place sa vad stangaciile Dianei si sa rad de perlutele scoase, sa am mereu pe cineva sa-mi spuna ca ma iubeste si sa am pe cine strange in brate cu toata dragostea.
Am avut zilele astea numai pentru mine, am lenevit, am cutreierat magazine, am putut lipsi de acasa o zi intreaga fara nici o grija, am putut vedea un film cap-coada...toate astea m-au odihnit.

Desi am inceput numaratoarea inversa, dorul e la fel de mare si asteptarea la fel de coplesitoare.

Targ medieval

De vineri seara pana duminica seara s-a desfasurat , de data aceasta in micul nostru parc, targul medieval. Pe o suprafata nu prea mare, locuitori arabi sau marocani , chiar si spanioli  si-au intins marfurile pentru delectarea privitorilor , eventual cumparatorilor.
In timpul zilei s-au dat spectacole cu serpi iesind dansand din cosurile lor, lucru pe care nu am apucat sa-l vad,cu parere de rau.
Dar in seara asta mi-am permis sa fac cateva fotografii, desi unele cu permisie, altele fara.
Impresionante au fost figurinele din sarma, care dupa vopsirea corespunzatoare capatau un aspect destul de natural.

cantand la pian

miri

la dentist

la ginecolog

arome deodorante pentru masina ori pentru hainele din dulap  (dureaza un an)

flori artificiale colorate

cutii pentru pastrat bijuterii

un fel de legume, branzeturi si salamuri

incaltaminte caracteristica

multe bijuterii

Ce mi-a placut mult a fost taraba la care iti puteai pune numele in scris arab doar pentru 2 euro; asa ca fara prea mult stat pe ganduri mi s-a caligrafiat numele Dianei, de la dreapta la stanga in limba araba.
Acum ma gandesc ca deodorantele s-ar fi putut folosi si pentru incapere si regret ca nu mi-am achizitionat. Poate data viitoare!