miercuri, 29 decembrie 2010

Multumiri

In prag de an nou, ma cuprinde nostalgia pentru timpul ce a trecut , imi vin in minte amintiri frumoase, placute, calde si pline de seninatate.
Nu regret prea multe si sunt multumita de realizarile facute, poate pentru altii de mai mica importanta, dar de mare insemnatate pentru mine.
Nu stiu a folosi exprimari pompoase , nici citate extrase , doar cuvinte ce redau sentimentele mele reale.Sunt fericita cu ceea ce am si multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a indeplinit si dorintele care erau cumva secrete ale mele;  multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat alaturi pe cel ce-mi este sot si tata pentru darul nostru pretios numit Diana.
Sotului ii multumesc ca mereu mi-a fost alaturi, m-a sustinut, m-a ascultat, m-a sfatuit, m-a mangaiat, mi-a sters lacrima, mi-a zambit, m-a imbratisat, mi-a implinit vise si sper, cu toata fiinta mea, ca de toate astea, sa am parte multi ani de-acum inainte. Ii multumesc ca exista si pentru ca este este cel mai bun tata.
Si totusi in cuvinte nu incape toata recunostinta mea si mi-as dori ca faptele sa o spuna , mereu sa am  capacitatea  de a demostra.
Imi doresc sanatate pentru toti trei, sa fim mereu o familie unita si implinita si "Cineva acolo Sus" sa ne iubesca si de-acum inainte!

marți, 21 decembrie 2010

Departe

e plecat tati.
Serviciul lui nu mai e la jumatate de ora distanta, acum s-a multiplicat timpul de zeci de ori si rezultatul e vreo 12 ore de timp cu masina. Suntem singurele , noroc cu bunicii care ne-au facut bucuria de a veni la noi de sarbatori. Va multumim , dragi bunici, respectiv parinti pentru mine, ca ne sunteti alaturi.

Tati va face tot posibilul sa fie de Craciun cu noi, chair daca nu il va aduce Mosul in noaptea de Ajun, in ziua Sfintei Nasteri va fi aici. Ne e dor de tati !!!!

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Fiesta de Navidad

"Navidad, Navidad , dulce Navidad...!" e un colind spaniol care imi place cum suna si ar mai fi cateva, dar nu foarte multe, raman la cele ale noastre si chiar si cele americanesti, imi plac.
Miercuri a fost ziua de serbare a Dianei: au participat doua clase, a ei, mai maricei, si una , cu un an mai micuti .Au fost imbracati in : Fecioara,  Sf. Iosif, regi  magi (cei cu darurile), ingerasi , pastori si pastorite. Pruncul Iisus a fost un bebe-papusa, putin cam dezbracat, dar e normal, doar nu s-a nascut cu hainute, nu?!-ca sa puna pe vreunul din clasa era deja cam maricel pentru a fi nou-nascut.
Spun asta, pentru ca in urmatoarea zi, cand au facut alte doua clase serbarea, pruncul a fost chiar o fetita de vreo 4 lunisoare, statea foarte cumintica acolo in hamac , imbracata ca un ingeras, scumpa tare.
Copiii s-au purtat foarte bine, au fost ascultatori, au cantat colindul si s-au "fatait"pe ritm.



duminică, 12 decembrie 2010

Romanesti vs englezesti

Astazi am vazut multe videoclipuri de Craciun , in engleza si Diana deja a inceput sa fredoneze jingle bells sau imi spune "mami, pune-mi ala cu miki si meri chismas". Ii plac cum suna , mai ales daca aude vocile renumitelor personaje din clubul lui Mickey si il recunoaste instant pe Doland (schimbul literelor ii apartine). Facem tot posibilul sa gasim cumva si sa avem in calculatorul nostru renumitele colinde , iar daca ar fi si cu videoclipuri, ar fi genial.
Multele colinde romanesti ce le aveam  , nu stiu cum s-a facut de s-au pierdut si acum speram sa le adunam din nou, desi Diana nu e deloc o fana a lor, dar poate in timp ce e ocupata cu altceva, o sa-i gadile auzul si ii vor placea.
Am pregatit si o mini-felicitare facuta manual pentru Seño de la gradinita , in ziua serbarii o va primi din partea Dianei.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Confuza

Oh, atata timp, n-am avut deloc chef de scris, nici inspiratie, nici motivatie.
Zilele au trecut fara notificari, obisnuite, banale, din cauza timpului urat.
Am stopat si lucrul manual pentru Craciun, nici macar nu stiu cum a trecut timpul. Parca as fi hibernat si m-am trezit acum, cand mai e putin timp pana la sarbatori, dandu-mi seama ca as putea sa ma bucur de ceea ce am si ce ma inconjoara, ca nu ar trebui sa mai las timpul sa treaca fara folos, sa profit de fiecare moment cu tot ce imi aduce el si sa vad partea buna a lucrurilor.
Am fost si preocupata si in acelasi timp trista, incepe sfarsitul unei perioade - de ce nu, frumoasa - din activitatea mea , dar poate ma asteapta o schimbare de care aveam nevoie, care sa ma faca sa plutesc si sa radiez.
Uneori avem nevoie de un imbold care sa ne trimita un pas in fata , iar facand pasul sa te poticnesti si sa ramai tot pe loc sau sa fie unul ce depaseste o granita. Eu am speranta, dar in acelasi timp si temerea, ca pasul sa fie un mare salt.